Theodor Costescu
I.DATE BIOGRAFICE GENERALE: ACTIVITATE
Theodor Costescu s-a nascut in 1864 in satul Costeni, in apropiere de Rovinari, județul Gorj.
Este absolvent al Universității din Bucuresti, secția Fizica, sub obladuirea unei alte mari personalități: prof.dr. C.I. Istrati.
În 1887 ajunge profesor la Liceul „Carol I” din Craiova.
În 1888 se stabileste la Turnu Severin. (pe atunci nu se numea și Drobeta)
Pentru că tânărul oraș Tr. Severin nu avea un liceu, își propune construcția viitorului Liceu Traian. Acesta va fi dat in folosință în 1892. Până în anul 1901 este directorul acestui liceu.
Părăsește postul de director al Liceului Traian atunci cand Ministrul Învățământului, Spiru Haret, refuză să acorde burse pentru elevii săi fără posibilități de întreținere.
Între timp, Theodor Costescu întelege că pentru a-și îndeplini visurile este nevoie să intre în politică și să facă politică.
Între anii 1905 – 1907 câstigă funcția de prefect al județului Mehedinți. În acest scurt interval de timp construiește 66 de școli, 12 biserici, 5 spitale, termină construcția a incă 22 de școli începute înaintea mandatului său. În 1906 începe construcția Băii Comunale, în 1908 începe construcția clădirii Băncii Comerciale Române, terminată abia in 1927.
Înca în 1897 înființează, împreună cu I. Șt. Paulian corul „Doina” a cărui activitate va juca un rol extrem de important în răspandirea ideii de stat unitar național român.
În 1908 pune bazele „Societății Teatrului Orașului Tr. Severin”.
Construcția teatrului a început în 1912, finanțarea urmând să fie din bani publici. Pentru că, din lipsa de subscripții publice, lucrările nu puteau fi continuate, Theodor Costescu și-a vândut o parte din pământurile sale din Vînjuleț, iar banii au fost donati pentru continuarea lucrărilor. După intrarea României în primul război mondial în 1916, construcția teatrului a fost întreruptă și reluată în 1918, sub aceeași forma a subcripțiilor publice la care au contribuit deopotrivă cetățenii din Tr. Severin, foști elevi ai Liceului Traian, Banca Națională a României, Guvernul României.
Pe 30 noiembrie 1924 clădirea Teatrului din Turnu Severin este inaugurată fără insă a fi în totalitate finalizată. Cu tenacitatea, vitalitatea si energia care-i erau recunoscute, el își vânde întreaga avere, inclusive casa din Tr. Severin în care locuia și reușește să finalizeze lucrarile la visul vieții sale, Teatrul din Tr. Severin devenit între timp monument UNESCO.
Cum insă, de la Meșterul Manole încoace, românii au tragicul și tristul obicei de a-și sacrifica marii ctitori, nici Th. Costescu nu a putut ocoli această soartă. Marginalizat și umilit de către proprii concetățeni, moare în anul 1939 într-un sanatoriu din Bucuresti.
II. PERSONALITATEA LUI THEODOR COSTESCU
Societatea romaneasca a dat atât in epoca modernă cât și în cea contemporană, generații întregi de politicieni dar prea puțini oameni polititici în sensul veritabil al expresiei. Theodor Costescu face parte din aceasta ultima categorie, a celor puțini dar alesi.
Păstrând proporțiile, el poate fi considerat un fel de „Pericle modern” pentru Dr. Tr. Severin și județul Mehedinți. El nu a fost un teoretician, nu ne-a lasat nici o opera scrisă ; el a fost un om al faptelor, un ctitor și un inovator, un om al praxisului.
Istoria naste istorie, istoria „se face” de oameni prin oameni. Din aceasta perspectiva, mi se pare esential de subliniat ca, istoria moderna si contemporana a Severinului si a Mehedintiului, este datoare față de cel puțin două personalități care i-au marcat destinul: Tudor Vladimirescu și Theodor Costescu.
Despre Theodor Costescu s-a scris mult, mai ales în ultima vreme, parcă din nevoia de a sublinia că astfel de oameni politici ne lipsesc în prezent.
„Opera” pe care Th. Costescu ne-a lasat-o mostenire pare astazi imposibil de realizat de către un singur om: rețele de drumuri sătești, 66 de școli, 5 spitale, Palatul Culturii din Dr. Tr. Severin, așezarea rurală modernă de la Vînjuleț, Liceul Traian și Școala traianistă, „reformele lui Costescu” în învățămant, societăți culturale, clădirile Băncii Comerciale Române și Băii Comunale.
Toate acestea ne-au determinat ca, în 1997, când s-a inaugurat una dintre cele mai moderne școli din țară de după 1989, în spiritul și tradiția de „erou nepereche”, a lui Th. Costescu, să-l adoptăm ca patron spiritual al acestei instituții de învățământ și să-i cinstim astfel numele și faptele sale și cu speranța că vom fi gasit astfel pentru severineni și copiii lor un model, un far călăuzitor al dăruirii și sacrificiului față de cetatea căreia îi aparține.
Nutrim în același timp speranța că, de aici sau din altă parte, un alt Th. Costescu se va naște, pentru a împlini și năzuințele și cerințele acestui prezent.
Prof. Cornel Otescu